Vorbe mutila(n)te

Simplitate,mama draga,unde ai plecat ?

Iti place atat de mult lumea cealalta ?

Duci dorul acestui veac parasit ?

Crezi ca prin asta ai ispasit

Condamnarea eterna,chin si suferinta

Intr-o lume fara bunavointa

Fara drept

Fara simtire

Fara o mica amintire

Distrugi,autodistrugi,ucizi neinfricata

Ce a mai ramas din aceasta lume stricata

Miezul ramane,orice ar fi

Toti doresc a se jertfi

Pentru stricaciune,namol si praf

Moarte,si vorbe stranse intr-un vraf

Inutil

Dimineata,devoratoare de viata

O tarfa profitoare si mult prea apreciata

Cand negura incepe si speranta sfarseste

Cand adapostul misuna cu scenarii negre

De iertare si imbolnavire

Sau poate totul e in zadar

Si eu sunt propriul adversar

Un lucru subtil,lipsit de valoare

Lipsit de corp,lipsit de culoare

Si maine unde va fi cand voi avea nevoie

Sau pana si de asta se va face abstractie

De bunavoie ma voi lasa dus de ganduri

Peste zeci si zeci de anotimpuri

Calatoria din negura

Acaparant,soarele ma priveste in intuneric

Prin marea de gelozie si furie,avand un chip cadaveric

De multa cautat,prin ceata rosie a amaraciunii

Unde ei se ascund speriati,ai nebuniei gemeni

Albastriti de vreme,natura si dor

Iti macina sentimentele in al lor abator

Ai un drum cu praf si smoala

Care te parjoleste ca o puternica raceala

Si in cele din urma,unde crezi ca esti ?

In acel loc unde nu credeai ca izbavesti ?

Mangaiat de o caldura bolnavicioasa

Inca te gandesti la acea culoare ploioasa

Ploioasa treaba...

Izbit de cerul vietii

Ca un ambalaj,ca o hartie,ca o frunza de toamna aurie

Intre cele doua vise,aruncat

Speranta muribunda nu ajuta spiritual stricat

Tot gunoiul strans infloreste in mine

In multimea de ganduri virgine

Aerul inchis ucide si ultimul sentiment

Infernul e inchis pentru schimbare de ambient