Revenire

Am revenit, nu cred ca era necesar dar nu prea se mai poate altfel, am jurat cand am deschis blogul asta ca aici imi voi turna nefericirea si tot ce nu as vrea sa simt...regula ramane, voi posta mai des in speranta ca asa voi da jos coroana gandurilor.

La marginea lumii

Adanc,adanc,regasesc acul

Unde e negru,si ascuns totul

Cand viata si-a pierdut folosul

Lacrimile au umplut grosul

Privindu-ma in oglina lacrimilor

Aud o vioara incet,delicata

In jos,pe strada corpurilor

Oare cand a fost creata ?

Iar acum tu,cu par negru stralucit

Mi-ai luat lacrima si ai fugit

O vreau inapoi,da-mi ce mi-ai luat

Nu vreau sa mor,inca,nu in pacat

Fumul de colt de strada

Incercare,zadarnica,delicioasa

Intr-o directie,curbata,neinitiata

Mergi incet pe acolo,incet spre plasa

Ma doare…undeva,adanc spre miezul rece

Laguna parasita de dor

Prea grabit,prea mic sa nege

Focul ce a murit treptat

Si totusi unde sunt cand sunt viu ?

Pe o strada necunoscuta ?

Sau pe acelasi drum,grabit,mic,si ingandurat

Vorbe mutila(n)te

Simplitate,mama draga,unde ai plecat ?

Iti place atat de mult lumea cealalta ?

Duci dorul acestui veac parasit ?

Crezi ca prin asta ai ispasit

Condamnarea eterna,chin si suferinta

Intr-o lume fara bunavointa

Fara drept

Fara simtire

Fara o mica amintire

Distrugi,autodistrugi,ucizi neinfricata

Ce a mai ramas din aceasta lume stricata

Miezul ramane,orice ar fi

Toti doresc a se jertfi

Pentru stricaciune,namol si praf

Moarte,si vorbe stranse intr-un vraf

Inutil

Dimineata,devoratoare de viata

O tarfa profitoare si mult prea apreciata

Cand negura incepe si speranta sfarseste

Cand adapostul misuna cu scenarii negre

De iertare si imbolnavire

Sau poate totul e in zadar

Si eu sunt propriul adversar

Un lucru subtil,lipsit de valoare

Lipsit de corp,lipsit de culoare

Si maine unde va fi cand voi avea nevoie

Sau pana si de asta se va face abstractie

De bunavoie ma voi lasa dus de ganduri

Peste zeci si zeci de anotimpuri

Calatoria din negura

Acaparant,soarele ma priveste in intuneric

Prin marea de gelozie si furie,avand un chip cadaveric

De multa cautat,prin ceata rosie a amaraciunii

Unde ei se ascund speriati,ai nebuniei gemeni

Albastriti de vreme,natura si dor

Iti macina sentimentele in al lor abator

Ai un drum cu praf si smoala

Care te parjoleste ca o puternica raceala

Si in cele din urma,unde crezi ca esti ?

In acel loc unde nu credeai ca izbavesti ?

Mangaiat de o caldura bolnavicioasa

Inca te gandesti la acea culoare ploioasa

Ploioasa treaba...

Izbit de cerul vietii

Ca un ambalaj,ca o hartie,ca o frunza de toamna aurie

Intre cele doua vise,aruncat

Speranta muribunda nu ajuta spiritual stricat

Tot gunoiul strans infloreste in mine

In multimea de ganduri virgine

Aerul inchis ucide si ultimul sentiment

Infernul e inchis pentru schimbare de ambient